1. O! de mi-ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! Aș plânge zi și noapte zdrobirea fiicei poporului meu.
2. O, dacă aș avea în pustie un han de călători, l-aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el, căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.“
3. „Au limba întinsă ca un arc ca să arunce minciuna și nu prin adevărsunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc, zice Domnul.
4. Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în nici unul din frații voștri, căci orice frate este un înșelătorși orice prieten umblă cu bârfe.