22. Eu însă n-am vorbit și nu le-am dat nici o poruncă strămoșilor voștri cu privire la arderi de tot și jertfe, în ziua când i-am scos din țara Egiptului,
23. ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultați de glasul Meu și astfel Eu vă voi fi Dumnezeu, iar voi veți fi poporul Meu. Să umblați în toate căile pe care vi le poruncesc, ca să vă fie bine.’
24. Dar ei n-au ascultat și nici n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele și au mers înapoi, nu înainte.
25. Din ziua când strămoșii voștri au ieșit din țara Egiptului și până astăzi, zi după zi, iarăși și iarăși, vi i-am trimis pe slujitorii Mei, profeții.
26. Dar voi nu M-ați ascultat și nici nu ați luat aminte. V-ați încăpățânat și ați făcut mai rău decât strămoșii voștri.»
27. Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta; când îi vei striga, ei nu vor răspunde.
28. De aceea, să le spui astfel: «Acesta este poporul care nu ascultă glasul Domnului și care nu ia aminte la disciplinare. Adevărul a pierit, a fugit din gura lor.»
29. Taie-ți părul și aruncă-l. Fă o cântare de jale pe înălțimi, căci Domnul a lepădat și a părăsit această generație, care L-a mâniat.
30. Copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul. Și-au așezat idolii lor urâcioși în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit-o.
31. Au zidit locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc fiii și fiicele, lucru pe care nu l-am poruncit și care nici nu mi-a trecut prin minte.
32. De aceea, iată, vin zile, zice Domnul , când nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului, deoarece vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc.
33. Hoiturile poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru animalele pământului și nimeni nu le va speria.
34. Voi face să înceteze în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie și de veselie, cântecele mirelui și ale miresei, căci țara va deveni un pustiu.