33. „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie de treierat în perioada când a fost netezită: încă puțin și vine vremea secerișului.»“
34. „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a devorat: m-a zdrobit, m-a făcut un vas gol. M-a înghițit ca un șarpe, și-a umplut pântecele cu bunătățile mele și apoi m-a vărsat.
35. Fie ca violența folosită împotriva mea și a rudelor melesă se întoarcă împotriva Babilonului, zice locuitoarea Sionului. Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii, zice Ierusalimul.“
36. „De aceea, așa vorbește Domnul : «Iată, îți voi apăra cauza și te voi răzbuna; voi seca marea Babilonului și-i voi usca izvoarele.
37. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, o pricină de groază și de batjocură, un loc în care nu va mai locui nimeni.
38. Ei toți vor rage ca niște lei, vor mârâi ca niște pui de lei.
39. Dar când vor fi în călduri, le voi pregăti un ospăț și-i voi îmbăta, ca să salte de veselie și să adoarmă apoi somnul cel de veci și să nu se mai trezească, zice Domnul.
40. Îi voi doborî ca pe niște miei la măcelărie, ca pe niște berbeci și țapi.
41. Cum a fost cucerit Șeșakul, cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază printre neamuri!
42. Marea s-a înălțat peste Babilon; a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43. Cetățile lui au devenit pustii, un pământ fără apă și deșertic, o țară în care nu mai locuiește nimeni și pe unde nu mai trece nici un om.
44. Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon și îi voi smulge din gură ceea ce a înghițit. Neamurile nu vor mai curge spre el, și zidul Babilonului se va prăbuși.
45. Ieși din mijlocul lui, popor al Meu! Fiecare să fugă și să-și scape viața de mânia aprigă a Domnului!
46. Să nu vă slăbească inima și să nu vă fie frică când zvonurile se aud în țară, căci anul acesta vine un zvon și anul următor un alt zvon: ‘Va fi violență în țară, un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’