22. ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul. Nu tremurați înaintea Mea? Eu am pus nisipul ca hotar al mării, hotar veșnic pe care nu trebuie să-l treacă. Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi și chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
23. Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită. Ei Mi-au întors spatele și au plecat.
24. Nu-și zic în sinea lor: «Să ne temem de Domnul , Dumnezeul nostru, Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie la timpul potrivit și ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriș!»
25. Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi și păcatele voastre vă țin departe de aceste bunătăți.
26. Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiți. Ei pândesc ca păsărarul care întinde lațuri; întind curse și prind oameni.
27. Așa cum este o colivie plină de păsări, tot așa sunt și casele lor pline de viclenie. De aceea au ajuns ei puternici și s-au îmbogățit,
28. s-au îngrășat și lucesc de grăsime. Faptele lor rele nu au limită; ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câștige, nici nu apără dreptul celor nevoiași.
29. Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri? zice Domnul. Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam?
30. Un lucru de necrezut și dezgustător se întâmplă în țară:
31. profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin puterea lor, iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri. Dar ce veți face la sfârșit?“