1. Cu privire la amoniți: „Așa vorbește Domnul : «Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are moștenitori? Atunci de ce a luat Moleh în stăpânire Gadul, iar poporul lui îi locuiește cetățile?
2. De aceea, vin zile, zice Domnul , când voi suna strigătul de război împotriva Rabei amoniților; ea va ajunge un morman de ruine și satelor dimprejurul ei li se vor da foc. Atunci Israel îi va izgoni din țară pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.
3. Gemi, Heșbonule, căci Ai este distrus! Strigați, fiice ale Rabei! Încingeți-vă cu saci și bociți; alergați încoace și încolo de-a lungul zidurilor, căci Moleh se duce în captivitate, împreună cu preoții și conducătorii lui!
4. De ce te mândrești cu văile tale, cu văile tale care se revarsă de-atâta belșug? O, fiică rătăcită, tu te încrezi în bogățiile tale și zici: ‘Cine va veni împotriva mea?’
5. Iată, voi aduce împotriva ta groază din partea tuturor celor din jurul tău, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor. Fiecare dintre voi va fi izgonit și nimeni nu-i va strânge pe fugari.
6. Dar după aceea, îi voi aduce înapoi pe captivii amoniților, zice Domnul.»“
7. Cu privire la Edom: „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Nu mai este înțelepciune în Teman? Cei chibzuiți nu mai au sfaturi? A putrezit oare înțelepciunea lor?
8. Întoarceți-vă și fugiți! Ascundeți-vă în peșteri adânci, voi, cei care locuiți în Dedan, căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.
9. Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, n-ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși? Dacă ar intra la tine niște hoți în timpul nopții, n-ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
10. Eu Însumi îl voi despuia pe Esau, îi voi descoperi toate ascunzătorile lui și nu se va mai putea ascunde. Copiii, frații și vecinii lui vor pieri, iar el nu va mai fi.