29. Noi am auzit de mândria lui Moab, de aroganța lui peste măsură de mare și de înfumurarea lui, de mândria, de semețirea și de trufia inimii lui.
30. Cunosc nerușinarea lui, zice Domnul , dar este zadarnică, și lăudăroșenia lui nu duce la nimic.
31. De aceea, plâng pentru Moab, plâng cu glas tare pentru întregul Moab și gem pentru toți oamenii din Chir-Hareset.
32. Plâng pentru tine, vie din Sibma, mai mult decât pentru Iazer. Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare, ajungând până la Iazer, dar pustiitorul s-a năpustit asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33. S-a dus bucuria și veselia din livezile și de pe câmpiile Moabului. Am secat vinul din teascuri și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie. Se aud strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34. Sunetul strigătelor lor răsună din Heșbon până la Eleale și Iahaț, din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia, căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35. În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălțimi și să mai ardă tămâie în cinstea zeilor lor, zice Domnul.