2. „Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda. Astăzi ele au ajuns doar un loc pustiu, unde nu mai locuiește nimeni,
3. din cauza răutății lor. Ei M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoșii voștri.
4. Deși i-am trimis iarăși și iarăși pe toți slujitorii Mei, profeții, să le spună: ‘Să nu săvârșiți aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’,
5. ei nu M-au ascultat și nu au luat aminte; nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei.
6. De aceea, furia Mea s-a revărsat și mânia Mea a izbucnit în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină și un loc pustiu.»
7. Acum, așa vorbește Domnul , Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceți singuri un rău așa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și rămânând fără nici o rămășiță?
8. De ce Mă provocați la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în țara Egiptului, unde v-ați dus să locuiți? Vă veți distruge singuri și veți deveni o pricină de blestem și de dispreț printre toate neamurile pământului.
9. Ați uitat relele strămoșilor voștri, relele regilor și ale reginelor lui Iuda și relele pe care le-ați săvârșit voi și soțiile voastre în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului?
10. Până în ziua de azi ei nu s-au smerit, nu s-au temut și nu au urmat Legea Mea și poruncile pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea strămoșilor voștri.»
11. De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc întreg Iuda.
12. Voi îndepărta rămășița lui Iuda, care s-a dus în țara Egiptului să locuiască acolo. Vor pieri cu toții în țara Egiptului: vor fi uciși de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi uciși de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț.
13. Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului cu sabie, cu foamete și cu molimă, așa cum am pedepsit și Ierusalimul.
14. Nici unul din rămășița lui Iuda, care s-a dus să locuiască în țara Egiptului, nu va scăpa cu viață ca să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, deși va dori să se întoarcă și să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câțiva care vor scăpa.»“
15. Atunci, toți bărbații care știau că soțiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care erau prezente – o mare mulțime – și cu întreg poporul care locuia în țara Egiptului și în Patros, i-au răspuns lui Ieremia:
16. – Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai rostit în Numele Domnului ,