18. Căile și faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este și cum te pătrunde până în inimă!“
19. „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.
20. Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperișul într-o clipă.
21. Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?“
22. „Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt niște copii fără minte, lipsiți de discernământ. Sunt pricepuți să facă răul; nu știu să facă binele.“
23. „Mă uit la pământ și iată că este pustiu și gol. Mă uit la ceruri și iată că lumina lor a pierit.
24. Mă uit la munți și iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.
25. Mă uit și iată că nu mai este nici un om și toate păsările cerului au fugit.
26. Mă uit și iată că ținutul roditor este un pustiu și toate cetățile lui sunt dărâmate înaintea Domnului și înaintea aprigei Lui mânii.
27. Căci așa vorbește Domnul : «Toată țara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.