10. Eu am zis: – O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
11. – În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe.
12. Totuși un vânt și mai puternic va veni de la Mine! Acum însă îmi voi rosti judecățile împotriva lor.
13. „Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruși!“
14. „Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15. Căci o voce strigă din Dan și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.
16. Aduceți aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiți în Ierusalim că niște asediatori vin dintr-o țară îndepărtată și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.
17. Ca cei care păzesc un ogor, așa înconjoară ei Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18. Căile și faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este și cum te pătrunde până în inimă!“
19. „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.
20. Se vestește dărâmare după dărâmare, căci toată țara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperișul într-o clipă.
21. Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?“
22. „Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt niște copii fără minte, lipsiți de discernământ. Sunt pricepuți să facă răul; nu știu să facă binele.“
23. „Mă uit la pământ și iată că este pustiu și gol. Mă uit la ceruri și iată că lumina lor a pierit.