1. Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iehucal, fiul lui Șelemia și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:
2. „Așa vorbește Domnul : «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete și de molimă, dar cel care va ieși și se vaduce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăși viața lui și astfel el va trăi.»“
3. „Așa vorbește Domnul : «Această cetate va fi dată cu siguranță în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“
4. Atunci conducătorii poporului i-au zis regelui: – Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează ostașii care au mai rămas în cetate și întreg poporul prin cuvântările pe care le ține. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.
5. Regele Zedechia le-a răspuns: – Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate face nimic împotriva cuvintelor voastre.
6. Ei l-au luat pe Ieremia și l-au aruncat în puțul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniței. Ei l-au coborât înăuntru cu niște funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s-a afundat în noroi.
7. Însă cușitul Ebed-Melek, un eunuc de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într-un puț. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin,
8. Ebed-Melek a ieșit din palat și i-a zis:
9. – Stăpâne, regele meu, oamenii aceștia s-au purtat cu răutate prin tot ce i-au făcut profetului Ieremia. Ei l-au aruncat într-un puț și va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!
10. Atunci regele a poruncit cușitului Ebed-Melek: – Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate-l pe profetul Ieremia din puț, până nu moare!