1. După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i-a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine, așezate înaintea Templului Domnului.
2. Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele timpurii, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, atât de rele încât nu puteau fi mâncate.
3. Domnul m-a întrebat: – Ce vezi, Ieremia? Eu am răspuns: – Niște smochine. Cele ce arată bine sunt foarte bune, dar cele ce arată rău sunt atât de rele încât nu pot fi mâncate.
4. Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
5. – Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: „Așa cum ai recunoscut tu aceste smochine bune, tot așa îi voi recunoaște și Eu, ca să le arăt îndurare, pe exilații lui Iuda, pe care i-am alungat din locul acesta în țara caldeenilor.
6. Ochii Mei vor veghea asupra lor ca să le fac bine, și-i voi aduce înapoi în țara aceasta. Îi voi clădi și nu-i voi mai dărâma; îi voi planta și nu-i voi mai smulge.
7. Le voi da o inimă ca să Mă cunoască, căci Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la Mine din toată inima lor.
8. Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, pe conducătorii poporului, pe rămășița Ierusalimului, pe cei care au mai rămas în țară și pe cei care locuiesc în țara Egiptului îi voi face ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul.
9. Îi voi face o pricină de groază și de nenorocire pentru toate regatele pământului, un motiv de rușine, de pomină, de batjocură și de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni.
10. Voi trimite printre ei sabia, foametea și molima până vor pieri din țara pe care le-am dat-o lor și strămoșilor lor.“