Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31
  32. 32
  33. 33
  34. 34
  35. 35
  36. 36
  37. 37
  38. 38
  39. 39
  40. 40
  41. 41
  42. 42
  43. 43
  44. 44
  45. 45
  46. 46
  47. 47
  48. 48
  49. 49
  50. 50
  51. 51
  52. 52

Vechiul Testament

Noul Testament

Ieremia 20 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Ieremia și Pașhur

1. Preotul Pașhur, fiul lui Imer, supraveghetor de seamă în Casa Domnului , l-a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri.

2. Și Pașhur l-a lovit pe profetul Ieremia și l-a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

3. Totuși, a doua zi, Pașhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i-a zis atunci: „ Domnul nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib ,

4. căci așa vorbește Domnul : «Iată, te voi face să fii o groază atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce captivi în Babilon și-i va ucide cu sabia.

5. Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâinile dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon.

6. Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le-ai profețit minciuni.»“

Plângerea lui Ieremia

7. „M-ai convins, Doamne , și eu m-am lăsat convins. Ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit. Sunt o pricină de râs toată ziua; toți își bat joc de mine,

8. căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig, să proclam: «Violență și distrugere!». Cuvântul Domnului îmi aduce batjocură și rușine toată ziua.

9. Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

10. Căci aud șușoteala multora, «Teroare din toate părțile! Învinuiți-l! Haideți să-l învinuim!» Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc acum să vadă dacă mă clatin și zic: «Poate că se va lăsa convins; ne vom impune asupra lui și ne vom răzbuna pe el!»

11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz înfiorător! De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni și nu vor birui. Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși, plini de o rușine veșnică, care nu va fi uitată.

12. Și acum, Doamne al Oștirilor, Care cercetezi pe cel drept, Care pătrunzi inima și mintea, lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție mi-am încredințat cauza.

13. Cântați Domnului! Lăudați pe Domnul , căci El salvează sufletul celui nevoiaș din mâinile răufăcătorilor.

14. Blestemată să fie ziua în care m-am născut! Ziua în care m-a născut mama mea să nu fie binecuvântată!

15. Blestemat să fie omul care a adus vestea tatălui meu și i-a zis: «Ți s-a născut un copil, un fiu!», umplându-l de bucurie cu ea!

16. Omul acela să fie ca cetățile pe care Domnul le-a distrus fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte de război la amiază!

17. Căci nu m-a omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul și pântecele ei să mă fi păstrat pe vecie.

18. De ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd necazul și suferința și să-mi sfârșesc zilele în durere?“