1. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
2. „Du-te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul : ‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale, cum, mireasă fiind, Mă iubeai și Mă urmai prin pustie, pe un pământ nesemănat.
3. Israel era sfântul Domnului , primul rod al recoltei Lui; toți cei ce mâncau din el se făceau vinovați și nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“
4. „Ascultați Cuvântul Domnului , casă a lui Iacov, toate clanurile Casei lui Israel!
5. Așa vorbește Domnul : «Ce nedreptate au găsit strămoșii voștri în Mine de s-au depărtat de Mine? Ei s-au dus după nimicuri și ei înșiși au devenit nimicuri.
6. Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul , Care ne-a scos din țara Egiptului și ne-a condus prin pustie, printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ al secetei și al umbrei morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește nici un om?’
7. V-am dus într-o țară roditoare, ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei, însă voi ați venit și Mi-ați pângărit țara, Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune.
8. Preoții nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul?’ Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut; păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea. Profeții au profețit prin Baal și s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.
9. De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul , și mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10. Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar și luați aminte; vedeți dacă acolo s-a întâmplat așa ceva!
11. Și-a schimbat vreun neam zeii, măcar că ei nu sunt Dumnezeu? Poporul Meu însă și-a schimbat Slava cu ceva care nu-i este de nici un folos.
12. Mirați-vă de aceasta, o, ceruri, înfiorați-vă și dezlănțuiți-vă, zice Domnul ,
13. căci poporul Meu a săvârșit două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri sparte, care nu pot ține apă.
14. Este Israel un sclav din naștere? Atunci de ce a devenit pradă?
15. Leii răcnesc împotriva lui și își ridică glasurile. Ei îi pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori.
16. Chiar și cei din Nof și Tahpanhes ți-au zdrobit creștetul capului.
17. Nu ți-ai provocat tu singur lucrul acesta pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când El te conducea pe cale?
18. Și acum, de ce te duci în Egipt să bei apă din Șihor? De ce mergi în Asiria să bei apă din râu?
19. Răutatea ta te va pedepsi; răzvrătirea ta te va mustra. Vei ști și vei vedea astfel cât de rău și de amar este pentru tine să-L părăsești pe Domnul , Dumnezeul tău, și să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.
20. Deși, demult, ți-am sfărâmat jugul și ți-am smuls legăturile, totuși tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji. Pe orice deal înalt și sub orice copac verde te-ai întins ca o prostituată.
21. Eu te sădisem ca o vie aleasă, de cel mai bun soi. Cum de te-ai schimbat și ai devenit înaintea Mea o ramură sălbatică de viță străină?
22. Chiar dacă te-ai spăla cu sodă, chiar dacă te-ai da cu mult săpun, murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23. Cum poți spune: ‘Nu m-am pângărit și nu am alergat după baali !’? Privește-ți urma pașilor în vale și ia aminte la ce ai făcut. Ești ca o dromaderă iute, ale cărei căi sunt întortocheate,
24. ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul, care gâfâie în aprinderea poftei ei! Cine o va împiedica să-și satisfacă pofta? Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o, căci o găsesc la vremea împerecherii ei.
25. Oprește-te până când nu ajungi desculță și cu gâtul uscat! Dar tu zici: ‘În zadar! Eu iubesc dumnezeii străini și vreau să merg după ei!’
26. Cum este dat de rușine un hoț când este prins, tot astfel este rușinată Casa lui Israel – poporul, regii și conducătorii lui, preoții și profeții lui.
27. Ei zic lemnului: ‘Tu ești tatăl nostru!’ și pietrei: ‘Tu ne-ai dat naștere!’ Mi-au întors spatele și nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, ei zic: ‘Scoală-Te și scapă-ne!’
28. Unde sunt atunci zeii pe care vi i-ați făcut? Să vină ei, dacă pot, și să vă scape din nenorocire, căci Iudo, ai tot atâția zei, câte cetăți ai!
29. De ce vă certați cu Mine? Toți v-ați răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
30. Degeaba v-am pedepsit copiii, căci tot n-au luat aminte la pedeapsă. Sabia voastră i-a mâncat pe profeții voștri ca un leu distrugător.»
31. Voi, cei din generația aceasta, luați aminte la Cuvântul Domnului : «Am fost Eu o pustie pentru Israel sau un pământ plin de întuneric? De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim! Nu ne vom mai întoarce la Tine!’
32. Își uită o fecioară bijuteriile sau o mireasă podoabele de nuntă? Poporul Meu însă M-a uitat de zile fără număr.
33. Ce bine știi să-ți întocmești căile când cauți ce iubești! Chiar și pe femeile rele le înveți căile tale!
34. Pe marginile hainelor tale se găsește sânge de nevinovați, pe care nu i-ai prins dând vreo spargere. Dar în ciuda acestor lucruri
35. tu zici: ‘Sunt nevinovat! Cu siguranță, mânia Lui s-a întors de la mine!’ Însă Eu te voi judeca pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
36. De ce atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Vei fi făcut de rușine de către Egipt așa cum ai fost făcut de rușine și de Asiria.
37. De acolo vei ieși cu mâinile pe cap, căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei fi ajutat de ei.