10. Își bate joc de regi și-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificație, căci îngrămădește pământlângă ea și o cucerește.
11. Apoi trece ca vântul și merge mai departe; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.
12. – Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne , Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13. Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce te uiți la cei mișei și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?
14. L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15. Dușmanul scoate fiecare pește cu undița, îl adună cu mreaja lui, îl strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește.
16. De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență!
17. Va continua el oare să-și golească mreaja și să omoare neamuri fără să cruțe nimic?