1. Profeția pe care a primit-o profetul Habacuc.
2. – Până când, Doamne , voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violență!“ și Tu nu vei izbăvi?
3. De ce mă faci să privesc nedreptatea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.
4. De aceea Legea este fără putere și dreptatea nu se vede niciodată. Căci cel rău îl împresoară pe cel drept și astfel dreptatea este pervertită.
5. – Uitați-vă printre neamuri și priviți! Mirați-vă! Uimiți-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!
6. Iată, îi voi ridica pe caldeeni, acel popor crud și năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuințe care nu sunt ale lui!
7. Este un popor teribil și înfricoșător; își are propria lege și nu recunoaște nici o altă autoritate!
8. Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii și mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreții lui se avântă, călăreții lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
9. toți vin pentru violență. Privirile lor sunt ațintite tot înainte și adună captivi ca nisipul de mulți.
10. Își bate joc de regi și-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificație, căci îngrămădește pământlângă ea și o cucerește.
11. Apoi trece ca vântul și merge mai departe; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.
12. – Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne , Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!