13. În anul șase sute unu al vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei și a văzut că pământul era uscat.
14. În a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot.
15. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe:
16. „Ieși afară din arcă, tu, împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile acestora.
17. Scoate afară toate viețuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele, precum și toate animalele mici care mișună pe pământ– pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare și să se înmulțească.“
18. Astfel, Noe a ieșit din arcă împreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi.
19. De asemenea, toate viețuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici și toate păsările, tot ce mișună pe pământ, au ieșit și ele din arcă.
20. Atunci Noe a zidit un altar Domnului , a luat din toate animalele curate și din toate păsările curate și le-a adus ca ardere de tot pe altar.
21. Domnul a simțit o aromă plăcută și a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă înclinația minții lui este înspre rău din tinerețe, și nici nu voi mai distruge toate viețuitoarele, așa cum am făcut-o.
22. Atâta timp cât va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea.“