1. Când oamenii au început să se înmulțească pe pământ și li s-au născut fiice,
2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și-au luat dintre ele ca soții pe acelea pe care și le-au ales.
3. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pentru totdeauna în om, pentru că el este carne; zilele lui vor fi în număr de o sută douăzeci de ani.“
4. Pe pământ trăiau uriași în zilele acelea – și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le-au născut copii. Aceștia au fost eroii din vechime, oameni cu renume.
5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor din mintea lui era tot timpul numai înspre rău.
6. Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și s-a întristat în inima Lui.
7. El a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat, atât pe el, cât și vitele, animalele mici și păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.“