8. Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: Cine sunt aceștia?
9. Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif. Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el.
10. Vederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneții, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat.
11. Apoi i-a zis lui Iosif: Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ți văd și copiii.
12. Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său și s-a plecat cu fața până la pământ.
13. Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i-a apropiat de el.
14. Dar Israel, încrucișându-și mâinile, și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.
15. El l-a binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoșii mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul Care a fost păstorul vieții mele până astăzi,
16. Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz, să-i binecuvânteze pe acești băieți. Ei să fie numiți după numele meu și după numele strămoșilor mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult pe pământ.“