12. Voi înșivă și fratele meu Beniamin vedeți că eu sunt cel care vă vorbește.
13. Să-i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut; grăbiți-vă și aduceți-l pe tatăl meu aici.“
14. Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui.
15. Iosif i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor; după aceea frații săi au vorbit cu el.
16. Când Faraon și slujitorii săi au auzit că au venit frații lui Iosif, s-au bucurat.
17. Faraon i-a poruncit lui Iosif să le spună fraților săi următoarele: „Încărcați-vă animalele și întoarceți-vă în Canaan.
18. Luați-l pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine; eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca ce este mai bun în țară.“
19. El i-a poruncit să le mai spună astfel: „Luați din țara Egiptului niște care pentru copiii și soțiile voastre, luați-l pe tatăl vostru și veniți.
20. Nu vă gândiți la bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.“
21. Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care după porunca lui Faraon și provizii pentru drum.
22. Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de șecheli de argint și cinci rânduri de haine.
23. Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâne, pâine și provizii pentru drum.
24. Iosif i-a trimis pe frații săi și la despărțire le-a zis: „Să nu vă certați pe drum!“
25. Ei au plecat din Egipt, s-au dus la tatăl lor, Iacov, în Canaan
26. și i-au zis: „Iosif trăiește! Chiar el este domnitor peste toată țara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.