14. Iuda și frații săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo și s-au plecat la pământ înaintea lui.
15. Iosif i-a întrebat: Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-ați făcut? Nu știți că un om ca mine poate ghici?
16. Iuda i-a răspuns: Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsită cupa.
17. Dar el a zis: Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalți mergeți în pace la tatăl vostru.
18. Atunci Iuda s-a apropiat de el și i-a zis: Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu ești ca Faraon.
19. Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată și dacă mai avem vreun alt frate.
20. Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrânețe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubește.
21. Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi.
22. Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri.
23. Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veți mai vedea fața“.
24. Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru.