26. Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat și s-au prosternat înaintea lui.
27. El i-a întrebat de sănătate și le-a zis: Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?
28. Ei i-au răspuns: Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăiește! Apoi s-au plecat și i s-au închinat.
29. El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ți dea har, fiule!“
30. Fiind foarte emoționat la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo.
31. Apoi și-a spălat fața, a revenit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“
32. Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune.
33. Frații săi s-au așezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr și se uitau unii la alții cu mirare.
34. Li s-a servit câte o porție de la masa lui Iosif, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au bucurat împreună cu el.