18. A treia zi, Iosif le-a zis: Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.
19. Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână aici în temniță, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate
20. și aduceți-mi-l pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi verificate cuvintele voastre și nu veți muri. Ei au făcut întocmai.
21. Și-au zis unul altuia: Cu siguranță plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viața lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.
22. Ruben le-a răspuns: Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar nu m-ați ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.
23. Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător.
24. Iosif a plecat de lângă ei și a început să plângă. Apoi s-a întors și le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon și l-a legat în prezența lor.
25. Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri,
26. ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat.
27. Când unul dintre ei și-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreț, în locul în care au înnoptat, și-a văzut argintul la gura sacului.