8. Esau a întrebat: Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o? Să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, a răspuns Iacov.
9. Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.
10. Dar Iacov i-a răspuns: Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință la tine, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți-am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine.
11. Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine și am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.
12. Apoi Esau a zis: Hai să pornim și să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.
13. Însă Iacov i-a răspuns: Stăpânul meu știe că pruncii sunt plăpânzi și că trebuie să am grijă de oile și vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri.
14. Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea și cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.
15. Esau i-a zis: Atunci, dă-mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine. Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoință la stăpânul meu.
16. În aceeași zi, Esau s-a întors în Seir.
17. Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și-a zidit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numește Sucot.