3. El însuși s-a așezat înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său.
4. Dar Esau a alergat să-l întâmpine și l-a îmbrățișat; și-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună.
5. Când Esau și-a ridicat privirea și a văzut femeile și copiii, a întrebat: Cine sunt aceștia care vin în urma ta? Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov.
6. Apoi sclavele și copiii lor s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui Esau;
7. de asemenea, Lea și copiii ei s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s-au apropiat și s-au plecat și ei înaintea lui.
8. Esau a întrebat: Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o? Să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, a răspuns Iacov.
9. Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.
10. Dar Iacov i-a răspuns: Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință la tine, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți-am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine.
11. Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine și am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.
12. Apoi Esau a zis: Hai să pornim și să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.
13. Însă Iacov i-a răspuns: Stăpânul meu știe că pruncii sunt plăpânzi și că trebuie să am grijă de oile și vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri.