34. Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a spus tatălui său: Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
35. Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36. Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? a zis Esau. M-a înșelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat și binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37. Isaac i-a răspuns lui Esau: L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori și l-am ajutat cu grâne și vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38. Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă și pe mine! Apoi și-a ridicat glasul și a plâns.
39. Tatăl său, Isaac, i-a răspuns: Locuința ta va fi departe de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.