28. Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului; să-ți dea grâne și vin din belșug.
29. Popoare să-ți slujească și noroade să se plece înaintea ta. Stăpânește peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“
30. Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare.
31. A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său, zicând: Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32. Tu cine ești? l-a întrebat tatăl său, Isaac. Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33. Atunci Isaac a început să tremure foarte tare și a zis: Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu și pe cine am binecuvântat? Cu siguranță, el va fi binecuvântat.
34. Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a spus tatălui său: Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
35. Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36. Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? a zis Esau. M-a înșelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat și binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37. Isaac i-a răspuns lui Esau: L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori și l-am ajutat cu grâne și vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38. Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă și pe mine! Apoi și-a ridicat glasul și a plâns.
39. Tatăl său, Isaac, i-a răspuns: Locuința ta va fi departe de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.