23. Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca și mâinile fratelui său, Esau; așa că l-a binecuvântat.
24. Isaac l-a întrebat încă o dată: Ești tu într-adevăr fiul meu Esau? Da, sunt! a răspuns Iacov.
25. Atunci Isaac a zis: Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez. Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus și vin ca să bea.
26. Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis: Apropie-te și sărută-mă, fiule.
27. El s-a apropiat și l-a sărutat; Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care Domnul l-a binecuvântat.
28. Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului; să-ți dea grâne și vin din belșug.
29. Popoare să-ți slujească și noroade să se plece înaintea ta. Stăpânește peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“
30. Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare.
31. A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său, zicând: Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32. Tu cine ești? l-a întrebat tatăl său, Isaac. Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33. Atunci Isaac a început să tremure foarte tare și a zis: Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu și pe cine am binecuvântat? Cu siguranță, el va fi binecuvântat.