22. Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Și s-a dus să-L întrebe pe Domnul.
23. Domnul i-a răspuns: „Două neamuri sunt în pântecele tău și două popoare născute din tine se vor despărți; unul va fi mai puternic decât celălalt și cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“
24. Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece.
25. Primul s-a născut roșu și tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau.
26. După aceea s-a născut fratele său, ținându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov. Isaac avea șaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.
27. Când băieții au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniștit, care locuia în corturi.
28. Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.
29. Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit.
30. Esau i-a zis lui Iacov: Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roșiatică, pentru că sunt obosit! De aceea lui Esau i s-a mai spus și Edom.
31. Iacov i-a răspuns: Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.
32. Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi folosește dreptul de întâi născut?