20. Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș.
21. A locuit în pustia Paran, iar mama lui i-a luat o soție din țara Egiptului.
22. În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, conducătorul oștirii sale, i-a spus lui Avraam: Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci;
23. jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înșela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmașii mei, ci că, așa cum eu am arătat bunăvoință față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin.
24. Jur, i-a răspuns Avraam.
25. Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire.
26. Abimelek i-a răspuns: „Nu știu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi-ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta până acum.“