8. Abimelek s-a sculat dis-de-dimineață, i-a chemat pe toți curtenii săi, le-a istorisit toate aceste lucruri, iar bărbații s-au temut foarte tare.
9. Apoi Abimelek l-a chemat pe Avraam și l-a întrebat: Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta ca să aduci o vină așa de mare peste mine și peste regatul meu? Mi-ai făcut ceea ce n-ar fi trebuit.
10. Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?
11. Avraam i-a răspuns: Am făcut acest lucru gândindu-mă că nu este frică de Dumnezeu în acest loc și temându-mă că mă veți omorî din pricina soției mele.
12. De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu și fiica mamei mele și a ajuns soția mea.
13. Când Dumnezeu m-a chemat să plec din casa tatălui meu, i-am cerut această favoare: ca oriunde vom merge să spună despre mine că sunt fratele ei.
14. Atunci Abimelek a luat oi și boi, sclavi și sclave, i le-a dat lui Avraam și i-a dat-o înapoi și pe Sara, soția lui.
15. Abimelek i-a zis: „Țara mea este înaintea ta; locuiește unde-ți place.“
16. Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de șechelide argint. Ei sunt dovada că ești fără vină înaintea tuturor; ești pe deplin dezvinovățită.“