3. Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el și au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat.
4. Dar înainte ca ei să se culce, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa,
5. l-au strigat pe Lot și l-au întrebat: Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaștem.
6. Lot a ieșit afară la ei, a închis ușa după el
7. și a zis: – Vă rog, fraților, nu fiți atât de răi.
8. Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsați-mă să vi le aduc și faceți cu ele ce vă place; dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperișul meu.
9. Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei. Ei l-au împins cu putere pe Lot și s-au apropiat ca să spargă ușa.
10. Dar bărbații dinăuntru și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă și au închis ușa;
11. iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceștia n-au mai putut găsi ușa.
12. Atunci acei bărbați i-au zis lui Lot: „Mai ai și pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc,
13. pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului , încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“
14. Lot a ieșit și le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți cu fiicele sale: „Sculați-vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumește.
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți soția și pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetății.“
16. Dar pentru că el întârzia, acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I-a fost milă de el.
17. Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis: Fugi, ca să-ți scapi viața; nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.
18. Nu, Stăpâne, Te rog, I-a răspuns Lot.
19. Slujitorul Tău a găsit bunăvoință la Tine, iar Tu Ți-ai arătat îndurarea față de mine, salvându-mi viața; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri.
20. Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea și este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată!
21. Bine, i-a zis El, îți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit.
22. Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar.
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar.