18. Nu, Stăpâne, Te rog, I-a răspuns Lot.
19. Slujitorul Tău a găsit bunăvoință la Tine, iar Tu Ți-ai arătat îndurarea față de mine, salvându-mi viața; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri.
20. Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea și este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată!
21. Bine, i-a zis El, îți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit.
22. Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar.
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar.
24. Atunci Domnul a făcut să plouă foc și pucioasă din cer de la Domnul , peste Sodoma și Gomora.
25. Astfel, El a distrus acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ.
26. Dar soția lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi și a fost transformată într-un stâlp de sare.