16. Dar pentru că el întârzia, acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I-a fost milă de el.
17. Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis: Fugi, ca să-ți scapi viața; nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.
18. Nu, Stăpâne, Te rog, I-a răspuns Lot.
19. Slujitorul Tău a găsit bunăvoință la Tine, iar Tu Ți-ai arătat îndurarea față de mine, salvându-mi viața; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri.
20. Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea și este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată!
21. Bine, i-a zis El, îți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit.
22. Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar.
23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar.
24. Atunci Domnul a făcut să plouă foc și pucioasă din cer de la Domnul , peste Sodoma și Gomora.
25. Astfel, El a distrus acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ.