11. iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceștia n-au mai putut găsi ușa.
12. Atunci acei bărbați i-au zis lui Lot: „Mai ai și pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc,
13. pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului , încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“
14. Lot a ieșit și le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți cu fiicele sale: „Sculați-vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumește.
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți soția și pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetății.“
16. Dar pentru că el întârzia, acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I-a fost milă de el.
17. Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis: Fugi, ca să-ți scapi viața; nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.
18. Nu, Stăpâne, Te rog, I-a răspuns Lot.
19. Slujitorul Tău a găsit bunăvoință la Tine, iar Tu Ți-ai arătat îndurarea față de mine, salvându-mi viața; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri.