10. Dar bărbații dinăuntru și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă și au închis ușa;
11. iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceștia n-au mai putut găsi ușa.
12. Atunci acei bărbați i-au zis lui Lot: „Mai ai și pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc,
13. pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului , încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“
14. Lot a ieșit și le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți cu fiicele sale: „Sculați-vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumește.
15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți soția și pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetății.“
16. Dar pentru că el întârzia, acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I-a fost milă de el.
17. Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis: Fugi, ca să-ți scapi viața; nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.
18. Nu, Stăpâne, Te rog, I-a răspuns Lot.
19. Slujitorul Tău a găsit bunăvoință la Tine, iar Tu Ți-ai arătat îndurarea față de mine, salvându-mi viața; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri.
20. Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea și este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată!
21. Bine, i-a zis El, îți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit.
22. Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo. De aceea cetatea a fost numită Țoar.