20. Tot ținutul sfânt să fie de douăzeci și cinci de mii de coțilungime și douăzeci și cinci de mii de coțilățime, o suprafață pătrată care cuprinde și proprietatea cetății.
21. Ceea ce mai rămâne de-o parte și de alta a ținutului sfânt și a proprietății cetății să fie a prințului, de-a lungul celor douăzeci și cinci de mii de coți ai ținutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci și cinci de mii de coți până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietățile semințiilor. Aceste suprafețe vor fi ale prințului. Ținutul sfânt și Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor.
22. Astfel proprietatea leviților și proprietatea cetății vor fi în mijlocul proprietății prințului. Tot ținutul dintre hotarul lui Iuda și hotarul lui Beniamin să fie al prințului.
23. Iată celelalte seminții moștenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.
24. De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.
25. De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.
26. De la hotarul cu Isahar, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Zabulon.
27. De la hotarul cu Zabulon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Gad.