7. Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de vițel și o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă.
8. Când va sosi, prințul va trebui să intre prin porticul porții, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.
9. Când poporul țării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă.
10. Prințul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra și să iasă tot împreună atunci când ei vor ieși.
11. De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de vițel, o efă alături de berbec, atât cât dorește alături de miei și câte un hin de ulei alături de fiecare efă.
12. Când prințul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot și jertfa de pace așa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieși, să se închidă poarta în urma lui.
13. În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineață.
14. Să mai adaugi la el, în fiecare dimineață, ca dar de mâncare, a șasea parte dintr-o efă și a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veșnice.
15. Să se aducă mielul, darul de mâncare și uleiul în fiecare dimineață, ca o ardere de tot continuă.“
16. Așa vorbește Stăpânul Domn : „Dacă prințul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi și a urmașilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moștenire.
17. Dacă prințul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prințului. Moștenirea prințului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor!
18. Prințul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moștenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moștenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moștenirea lui.“
19. Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeași parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoții. Și iată că în capăt, înspre apus, era un loc.
20. El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoții vor fierbe jertfa pentru vină și jertfa pentru păcat și unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară și, astfel, să sfințească poporul.“
21. M-a scos apoi în curtea exterioară și m-a pus să trec pe lângă cele patru colțuri ale curții. Și iată că în fiecare colț era câte o altă curte.
22. În cele patru colțuri ale curții erau niște curți îngrădite de patruzeci de coți lungime și de treizeci de coți lățime; toate cele patru curți din colțuri aveau aceeași mărime.