19. Preotul să ia din sângele jertfei pentru păcat și să-l pună pe ușorii Casei, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului și pe ușorii porții de la curtea interioară.
20. Tot așa să faci și în ziua a șaptea a lunii pentru cei ce păcătuiesc din neatenție sau din neștiință. Astfel să faci ispășire pentru Casă.
21. În a paisprezecea zi a lunii întâi să fie sărbătoarea Paștelui; timp de șapte zile să mâncați azime.
22. În ziua aceea prințul să aducă pentru sine și pentru tot poporul din țară un vițel ca jertfă pentru păcat.
23. În timpul celor șapte zile de sărbătoare, în fiecare zi din cele șapte, să aducă Domnului ca ardere de tot câte șapte viței și câte șapte berbeci fără meteahnă, precum și câte un țap ca jertfă pentru păcat.
24. Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de fiecare vițel, o efă alături de fiecare berbec și un hin de ulei alături de fiecare efă.
25. Pentru sărbătoarea din ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea să facă la fel, aducând timp de șapte zile ceea ce este nevoie pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea de tot, pentru darul de mâncare și pentru ulei.“