22. Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.
23. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
24. „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne-a fost dată și nouă drept moștenire!»
25. De aceea spune-le că așa vorbește Stăpânul Domn : «Voi care mâncați carne cu sânge, care vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge, voi să moșteniți țara?
26. Vă încredeți în sabia voastră, săvârșiți urâciuni și fiecare din voi o necinstește pe soția semenului său. Ar trebui deci să moșteniți țara?»
27. Să le mai spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn : ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortărețe și cei din peșteri vor muri din pricina molimei.
28. Voi preface țara într-o pustietate și într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârși. Munții lui Israel vor fi atât de pustiiți, încât nimeni nu-i va mai traversa.
29. Când voi preface țara într-o pustietate și într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârșit, vor ști că Eu sunt Domnul. ’»
30. Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și-și zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieșit de la Domnul!»
31. Și vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se așază înaintea ta și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câștig necinstit.