10. Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceți: ‘Nelegiuirile și păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscați de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’
11. Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn , că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă! Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»
12. De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit.
13. Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârșește nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din pricina nedreptății pe care a săvârșit-o.
14. Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate,
15. dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai săvârșește nedreptate, în mod sigur va trăi și nu va muri.
16. Toate păcatele pe care le-a săvârșit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată și dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»
17. Și totuși cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18. Așadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din pricina aceasta.
19. Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta.
20. Fiindcă ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“
21. În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la mine un fugar de la Ierusalim și mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“
22. Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.
23. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
24. „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne-a fost dată și nouă drept moștenire!»