10. De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn : «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui,
11. l-am dat pe mâna prințului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat
12. și astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat și l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit.
13. Pe trunchiul lui căzut și-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au așezat toate fiarele câmpului.
14. Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu-și mai ridice vârful până la nori și pentru ca nici un copac udat de ape să nu-și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt sortiți morții, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»
15. Așa vorbește Stăpânul Domn : «În ziua în care s-a coborât în Locuința Morților, am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul și i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui.
16. La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s-au consolat în tărâmul de jos.