22. Deasupra capetelor celor patru ființe se afla ceva ca o întindere, având sclipirea minunată a cristalului, ce se așternea în înălțime, deasupra capetelor lor.
23. Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă având câte două aripi cu care se acoperea.
24. Am auzit bătaia aripilor lor când se mișcau, aceasta fiind ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic, asemenea unui vuiet de furtună, asemenea zgomotului unei oștiri. Când ființele se opreau, își lăsau aripile în jos.
25. Vuietul se auzea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când ființele se opreau, își lăsau aripile jos.
26. Peste întinderea aflată deasupra capetelor lor se afla ceva asemănător cu un tron, având strălucirea pietrei de safir, iar deasupra a ceea ce părea a fi un tron se afla cineva care la înfățișare era asemănător cu un om.
27. De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare.
28. Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea sclipirii ce radia de jur împrejur. Așa arăta înfățișarea ce părea a fi slava Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.