14. Ființele fugeau și se întorceau cu o repeziciune ca a fulgerului.
15. În timp ce mă uitam la acele ființe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față.
16. Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; toate cele patru roți aveau aceeași înfățișare; aspectul și lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roți.
17. Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcții, fără să se rotească în mers.
18. Obezile lor erau înalte și totodată înspăimântătoare, căci erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru ființe.
19. Când mergeau ființele, mergeau și roțile alături de ele, iar când se ridicau ființele de la pământ, se ridicau și roțile.
20. De aceea ființele mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor era în roți.
21. Când ființele mergeau, când se opreau sau când se ridicau de la pământ, li se alăturau și roțile, deoarece duhul ființelor era în roți.
22. Deasupra capetelor celor patru ființe se afla ceva ca o întindere, având sclipirea minunată a cristalului, ce se așternea în înălțime, deasupra capetelor lor.
23. Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă având câte două aripi cu care se acoperea.
24. Am auzit bătaia aripilor lor când se mișcau, aceasta fiind ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic, asemenea unui vuiet de furtună, asemenea zgomotului unei oștiri. Când ființele se opreau, își lăsau aripile în jos.
25. Vuietul se auzea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când ființele se opreau, își lăsau aripile jos.