3. Ei au continuat: – Însuși Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.
4. Dar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucru? Întoarceți-vă la treburile voastre!
5. Vedeți, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în țară, și voi vreți să-l opriți de la lucru!
6. În aceeași zi, Faraon le-a poruncit vătafilor și supraveghetorilor poporului:
7. „Să nu mai dați poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înșiși să și le adune.
8. Totuși să le cereți același număr de cărămizi ca mai înainte și să nu le micșorați norma, pentru că sunt leneși. De aceea își permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»
9. Să li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească și să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“
10. Vătafii și supraveghetorii poporului s-au dus și au anunțat poporul: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie;
11. mergeți și adunați-vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorată.»“
12. Poporul s-a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie.
13. Vătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminați-vă lucrul, norma zilnică, ca și atunci când vi se dădeau paie.“
14. Supraveghetorii israeliților, care fuseseră puși peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n-ați terminat ieri și astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceați înainte?“