9. Am văzut cât de încăpățânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise.
10. Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11. Dar Moise a căutat fața Domnul ui , Dumnezeul său, zicând: – Doamne , de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică?
12. De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13. Adu-Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți, zicându-le: „Vă voi înmulți urmașii ca stelele cerului și toată această țară, pe care v-am promis-o, o voi da urmașilor voștri și ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14. Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15. Apoi Moise s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate.
16. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table.
17. Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise: – Este zgomot de război în tabără.
18. Moise a răspuns: – Nu este nici strigăt de biruință, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud.
19. În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le-a sfărâmat de poalele muntelui.
20. A luat vițelul pe care l-au făcut și l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat-o israeliților s-o bea.
21. – Ce ți-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.
22. – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău.