9. Am văzut cât de încăpățânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise.
10. Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11. Dar Moise a căutat fața Domnul ui , Dumnezeul său, zicând: – Doamne , de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică?
12. De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13. Adu-Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți, zicându-le: „Vă voi înmulți urmașii ca stelele cerului și toată această țară, pe care v-am promis-o, o voi da urmașilor voștri și ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14. Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15. Apoi Moise s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate.