2. Aaron le-a răspuns: – Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți-i la mine!
3. Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus la Aaron.
4. El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat. Ei au zis: „Israele, aceștia sunt zeii tăi care teau scos din țara Egiptului!“
5. Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului! “
6. A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi de tot și jertfe de pace. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7. Domnul i-a zis lui Moise: – Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.
8. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; șiau turnat un vițel, i s-au închinat, i-au adus jertfe și au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“
9. Am văzut cât de încăpățânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise.
10. Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11. Dar Moise a căutat fața Domnul ui , Dumnezeul său, zicând: – Doamne , de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică?
12. De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13. Adu-Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți, zicându-le: „Vă voi înmulți urmașii ca stelele cerului și toată această țară, pe care v-am promis-o, o voi da urmașilor voștri și ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14. Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15. Apoi Moise s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate.
16. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table.
17. Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise: – Este zgomot de război în tabără.
18. Moise a răspuns: – Nu este nici strigăt de biruință, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud.
19. În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le-a sfărâmat de poalele muntelui.
20. A luat vițelul pe care l-au făcut și l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat-o israeliților s-o bea.