2. Aaron le-a răspuns: – Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți-i la mine!
3. Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus la Aaron.
4. El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat. Ei au zis: „Israele, aceștia sunt zeii tăi care teau scos din țara Egiptului!“
5. Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului! “
6. A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi de tot și jertfe de pace. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7. Domnul i-a zis lui Moise: – Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.
8. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; șiau turnat un vițel, i s-au închinat, i-au adus jertfe și au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“
9. Am văzut cât de încăpățânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise.
10. Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11. Dar Moise a căutat fața Domnul ui , Dumnezeul său, zicând: – Doamne , de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică?
12. De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău.
13. Adu-Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți, zicându-le: „Vă voi înmulți urmașii ca stelele cerului și toată această țară, pe care v-am promis-o, o voi da urmașilor voștri și ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14. Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.