14. Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15. Apoi Moise s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate.
16. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table.
17. Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise: – Este zgomot de război în tabără.
18. Moise a răspuns: – Nu este nici strigăt de biruință, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud.
19. În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le-a sfărâmat de poalele muntelui.
20. A luat vițelul pe care l-au făcut și l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat-o israeliților s-o bea.
21. – Ce ți-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.
22. – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău.
23. Ei mi-au zis: „Vino și fă-ne niște zei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului.“
24. Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“ Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta.
25. Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu și de batjocură înaintea dușmanilor lui –