18. Tot poporul vedea tunetele și fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând și auzea sunetul trâmbiței; poporul tremura de frică și stătea la depărtare.
19. Ei i-au zis lui Moise: – Vorbește-ne tu însuți și vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri!
20. Moise a răspuns poporului: – Nu vă temeți, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare și să aveți în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiți.
21. Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu.
22. Domnul i-a zis lui Moise: „Așa să vorbești israeliților: «Voi înșivă ați văzut că v-am vorbit din ceruri.
23. Să nu vă faceți zei de argint și nici zei de aur pe care să-i puneți alături de Mine.
24. Să-Mi faceți un altar de pământ și să aduceți pe el arderile voastre de tot și jertfele de pace, oile și boii. Oriunde voi face ca Numele Meu să fie pomenit, voi veni și vă voi binecuvânta.
25. Dacă-Mi veți face un altar de piatră, să nu-l zidiți din pietre cioplite, pentru că, atunci când veți pune dalta pe piatră, o veți pângări.